The Big, Bad and Ugly City

Inca putin, domn'ne, inca putin si am sa ma vad atacand "the Big Bad and Ugly City". Ok, sincera sa fiu, eu nu il vad nici urat si nici rau, dar vorbeste provincialul din mine, cel fascinat, cel ce asteapta sa fie uimit, sau poate doar adolescentul incatusat, nerabdator sa rupa barierele, sa traiasca de capul lui, sa vada cum se traieste altfel.
Ma asteapta o facultate de la care nu stiu ce sa ma astept, un camin in care nu stiu cum o sa fie, cu cine stau si nici in ce fel de conditii o sa imi duc zilele. De asemenea, ma asteapta o duzina de prieteni noi, cateva cafele ce se cer baute in vreo cafenea de pe Lipscani sau poate la Romana, incurcaturi si hoinareala, profesori noi, calatorii cu metroul, muzica la casti (da, vreau sa imi iau un mp3 nou) si mers la concerte (pentru inceput, vreau la E.M.I.L.), bilelte la teatru, chitari si o viata de om boem. Asa ma vad de la 1 octombrie incolo :)
Mi-am dorit sa merg la faultatea din Piata Romana, ca sa fiu o bucata din cantecul lui Alifantis, "Piata Romana, numarul 9", sa simt ca aduc un pic de poezie in viata mea, si-asa condimentata cu iluzii citite prin carti, si citate din filme frantuzesti, dar n-a fost asa, sunt paralela cu Pache Protopopescu, aproape de PRO-TV, pe Stefan cel Mare (mda...) si mama ma viseaza intrata in politica in timp ce eu ii explic in fiecare zi ca vreau sa lucrez ca jurnalist. Si bineinteles ca ea o tine tot pe a ei, deja se gandeste la ce cabinet ar trebui sa ma duc sa fac practica "din anul doi ca deocamdata esti mica, sa vezi si tu cum sta treaba". Ooo da, viata e frumoasa la 19 ani fara 13 zile ( nu pe bune, chiar e!)
Cand am descoperit Bucurestiul ca fiind frumos? Nu mai imi aduc aminte! Adevarul e ca noi doi ne stim de mult, de cand eu eram mica si el era vechi si obosit de comunism Ma incantau nespus luminile lui noaptea, firmele, strada, pasajul de la Victoriei pe unde treceam cu masina si pentru cateva secunde "se facea noapte", floraresele de la colt de strada, fantanile arteziene,statuile de la Universitate etc.. Cred ca atunci m-am indragostit de Bucuresti, de aglomeratie, de oamenii aceia singuri in multime, imi doream sa fiu unul din necunoscutii aceia.
De la Bucuresti mi-am luat primele rechizite de scoala, din Metro Baneasa, cred ca era proaspat deschis, liber, total diferit de super market-urile zilelor noastre. Imi amintesc si acum, aveam un ghiozdan verde cu roz cu pisicute, herbiz, caiete si creioane colorate cu personaje Disney, primul stilou cu rezerva, un penar din blugi cu fermoar portocaliu si acuarele tempera. Nu stiu de ce imi amintesc lururile astea acum, poate din cauza ca ma simt de parca as incepe scoala pentru prima data. Ma simt ca la inceputul clasei intai, pentru ca acum, ca si atunci, nu stiu ce ma asteapta, nu stiu daca o sa imi placa sau nu, nu stiu peste ce fel de oameni o sa dau si recunosc, mi-e frica...
Acum Bucurestiul e altul, nu stiu daca e mai frumos sau mai urat, unii spun ca e obositor, poluat, supra-populat, plin de badarani si claxoane. Totusi, Bucurestiul are mai multe fete, Bucurestiul inseamna centru cultural, insemna concerte, expozitii, teatru, targuri, magazine cu haine (call me superficial), are culori si lumini, are nuante. E mare si fascinant, modern si vechi in acelasi timp, e o jungla urbana (cliseu, stiu), e Bucuresti. Curand va fi si Bucurestiul MEU, si atunci o sa pot sa am o parere mai pertinenta, atunci o sa pot transmite "de la fata locului".