La fel de bine, ca de obicei :))

Sunt suparata, nu am camin, mi s-au rupt tenesii si nici nu am chef sa incep scoala. Nu am chef de nimic si de nimeni, si pe langa asta , ma mai sperie si tata ca o sa imi moara pestele daca il mai tin mult in acvariul ala minuscul. In orice caz, problema spinoasa e cea a caminului, pentru ca deh, nu se putea sa mearga totul ca uns pentru mine. Stiu ca oricum e o problema in ceea ce priveste caminul pentru cei in primul an de facultate (ca mine), dar e ingrozitor de frustrant gandul ca s-ar putea sa te astepte o naveta "simpatica" in fiecare zi, sau o chirie uriasa de platit. Toti prietenii mei "freshmani la fac au gasit camin, sunt relaxati si toate cele, numai mie imi vine sa plang si la simpla idee de a merge scoala, care teoretic va incepe peste cateva ore. (bine ca la facultatea mea deschiderea se va face pe 5 <>).
Am inceput sa ascult indie, am auzit "Franz Ferdinand" la colega de camin a unei prietene si mi-au placut foarte mult. Si "les elefantes bizarres" sunt foarte tari ( de astia am citit in "peTocuri"). Am pus si un clip de pe youtube cu ei pe facebook, sunt chiar curioasa daca o sa imi puna Rob "like" si la asta (Rob e un englez simpatic prieten cu profa de engleza care vine in fiecare an in RO si care a participat si la proiectul de asta vara)
Acum vreo doua zile cand am fost sa imi iau repartizarea pentru camin, pe care nu am primit-o pentru ca venisem cu o zi mai devreme, am incercat sa vorbesc cu secretara, nu m-am inteles cu ea, m-a trimis la subsol unde erau niste studenti din ani mai mari (scary) care s-au uitat si ei la mine ca la o butelie explodata. Am sunat-o pe mama, mama care stia ca ar trebui sa imi dea aia repartitia pentru camin in ziua aia si, mai mult, ca trebuia sa ajung acolo pana in 10:30. Alta distractie de altfel, pentru ca ar fi trebuit sa merg singura de la spitalul Colentina pana pe strada Sf. Stefan, unde e sediul faultatii sa imi iau hartiuta. Noroc cu Dana ca e o tipa desteapta, si sigura pe ea, si care nu a avut incredere in mine sa ma lase sa merg de una singura prin Bucuresti, cu atatea mijloace de transport in comun absolut derutante. Asa ca m-a luat pe sus si m-a urcat intr-un taxi. Deci am ajuns in timp util, fara nici un rezultat, totusi...
A doua zi trebuia sa vin iar, dar nu m-am mai dus, s-a dus mama pentru mine. Aceeasi poveste demna de un roman de Kant, stati ca nu se poate, mergeti acolo, dati mail acolo dupa ora 4 (ca sa vad mai tarziu pe site ca mailul trebuia dat pana in ora 4). Crize pe mine (adica in interior, ca nu aveam cum sa ma manifest prea tare). Sunt ingrijorata rau, mai sunt cateva zile si incepe scoala iar eu nu am unde sa stau, nu am nici o certitudine, nimic. In concluzie? Se pare ca Bucurestiul nu e ca toposul meu imaginar. De fapt, cred ca am trait intr-un fel de basm, cu tot cu proful meu de mate care mi-a terorizat copilaria...
Am inceput sa fumez, imi place senzatia aia de ametala pe care mi-o da fumul atunci cand trag in piept. Stiu ca nu e bine, ca imi vor mirosi hainele, ca imi va imbatrani tenul si ca nu voi mai arata atat de "cute" (glumesc) cu tigara in mana, dar nu pot sa ma abtin. Mai ales acum, cand ma simt in halul asta din cauza caminului, ma relaxeaza, ma ajuta sa scap de tensiune. Si totusi, nu e bine de loc... eu eram impotriva fumatului...
Sunt obosita, dar tot nu-mi vine sa ma culc, nu-mi vine sa fac nimic, pierd efectiv timpul de pomana si nu e frumos, nu e bine, e de-a dreptul scandalos. Nu mi-am mai facut curat in camera de nu mai stiu cand si mi-ar placea ca atunci cand plec la fac sa las curat in camera la mine, ca sa gasesc curat, pentru ca nu imi place sa faca atlcineva curat in camera mea, prefer sa traiesc in haosul ala decat sa intre altcineva in lucrurile mele. Am inceput o carte acum mult timp, mai am foarte putin sa o termin si totusi mi-e lene sa pun mana pe ea si sa imi rup o ora din "timpul meu pretios" ca sa o termin. Imi da o stare foarte neplacuta faptul ca nu o pot termina, dar nu pot sa ma adun...
In fine, atat pentru azi, ma duc la culcare :)