Trist...

Se intampla de multe ori in viata sa gresim, e un lucru normal, firesc sa facem lucruri care contravin regulilor soietatii, ca sa zic asa. Mie cel putin, mi se intampla sa gresec infinit, aproape in fiecare zi, fie ca fac o greseala mica, sau una colosala si aproape fara cale e intoarcere, gresesc si imi pare rau pentru asta. In fine, sunt om ca si ceilalti, ma zbat in mocirla asta a vietii, si ma plang chiar daca sunt la inceput.
Citeam la un momendat pe blogul unei prietene un post foarte interesant despre probleme, probleme care sunt importante in functie de varsta, si de tendinta adultilor de a minimaliza problemele copiilor sau adolescentilor. Cati nu am auzit replici de genul "Aaa, pai astea sunt probleme, sa vezi cand mai cresti!!" ok ok, si cu ce ma incalzest pe mine ca in viitor o sa am probleme mai mari, zicea prietena mea, cand eu traiesc in prezent, si am nevoie de solutii pentru problemele mele "minore" dar care se petrec acum. Si are dreptate, probleme si greseli sunt la tot pasul, si de ce analogia asta problema-greseala, va veti intreba, simplu, pentru ca o greseala auce dupa ea, intotdeauna, o problema.
Revenind, am probleme in momentul de fata cu blogul am mai scris despre asta intr-un post anterior, nu cu asta, Doamne fereste, cred ca daca nu il aveam pe asta o luam razna rau de tot. Am blogul inchis, un suspendat, inchis, cei care imi dadusera gazduire nu imi raspund, ceilalti sunt suparati pe mine, si eu, prinsa la mijloc, si fara bani (e vorba aia, ca banii pot cumpara orice, la o adica, banii fac lumea sa se invarta, cum zicea un cantec) stau in pijama si imi plang de mila ca am blogul inchis si fara posibilitate de deschidere prea curand. Urasc sa am probleme, probleme care ma depasesc, urasc sa nu pot face ceva, sa nu depinda de mine la o adica. De ce? Pentru ca atata timp cat depide de mine, totul are o rezolvare, cand problema ajunge la terti, nu mai sunt atat de sigura ca o sa se poata face ceva, simt nesiguranta cum se strecoara in mine, si urasc sentimentul de neputinta care ma apuca in astfel de momente. Si ce ma doare cel mai tare, e faptul ca, de cele mai multe ori, problemele mele pornesc de la bani, firar ei ai dracului sa fie de bani, cand ai nevoie de ei dispar si nici ca mai vor sa isi faca aparitia. Adevarul e ca sunt intr-o perioada foarte urata, pe langa faptul ca am BAC, si trebuie sa invat, m-am pomenit si cu problema asta cu blogul, taman acum, sa nu stau linistita. Au picat toate asa, si stiu ca par minore si lipsite de importanta problemele mele, dar asta e, exista si ma confrunt cu ele. Daca as fi avut banii aia sa platesc gazduirea acum nu mai stateam cu grija ca nu am unde sa "culc" blogul. In fine, fie ce-o fi...