Si totusi...

...mi s-a facut dor de Bucuresti, dupa ca toata saptamana am plans si am asteptat cu infrigurare sa vina odata week-end-ul, sa vin acasa si sa dorm in patul meu, in caldura camerei mele (pentru ca nu ne-au dat caldura la camin, inca-cel putin asa sper), acum stau in pat si simt cum ma plictisesc, cum mi-e dor de merou, de ratb, de miile de figuri care ascund fiecare cate o alta poveste, de alagia aia ametitoare care imi da senzatia ca ma aflu intr-un film european, ca doar de doua saptamani de zile traiesc si respir intr-o capitala europeana, nu?
M-am trezit de multe ori icand ca urasc Bucurestiul in saptamanile astea doua, mai ales cand m-am ratacit, cand am luat troleul in sens invers, cand a trecut un domn "simpatic" cu masina printr-o baltoaca si m-a udat din cap pana in picioare, dar si cand mai imi trebuiau 5 bani(adica 5 mii) ca sa imi iau un senvis dintr-un automat de la metrou, dupa ce bagasem deja 55 lei si nu mai stiam efectiv ce sa fac. Asa ca am gasit solutia, am cerut la cineva... Pe moment a fost penibil, omul s-a uitat la mine si mi-a intins o hartie de 1 leu, am bagat-o in automat si mi-am luat senvisul, sa-i dea Dumnezeu sanatate lui si familiei lui, ca sa citez cersetorii in pielea carora m-am pus si eu pentru un moment. Acum rad, cred ca aratam foarte ciudat acolo, in fata automatului, moarta de foame si cu banii luati...data viitoare imi iau un pateu, zic!

Ce-am facut in astea oua saptamani (aproape doua saptamani), in parte am fost o mica freak, mai ales la faculta unde nu cunosteam pe nimeni si cu fiecare tentativa de socializare o dadeam mai rau in bara, pur si simplu nu stiu ce dracului sa zic, asa ca mi-am bagat picoarele si nu am mai zis nimic, am tacut si am asteptat, iar la final am ajuns la concluzia ca totul vine natural (ca si grija? :)). Deci, am reusit sa imi fac cateva cunostinte la scoala, sa scot cateva cuvinte si la cursuri, am invatat drumul camin-facultate si invers, de asemenea mi-am luat uggs, negre si adorabile, palton si saptamana viitoare sper sa imi iau si o geanta noua (acum depinde de buget, ma gandesc foarte serios sa ma angajez, sa am si eu banii mei).
Cursurile imiplac, desi sunt o gramada de lucruri noi, de nume de care nu am auzit in viata mea si tot felul de reguli tampite si complicate (sa nu mai zic de secretara acra). Cam atat pentru moment, revin curand.

La fel de bine, ca de obicei :))

Sunt suparata, nu am camin, mi s-au rupt tenesii si nici nu am chef sa incep scoala. Nu am chef de nimic si de nimeni, si pe langa asta , ma mai sperie si tata ca o sa imi moara pestele daca il mai tin mult in acvariul ala minuscul. In orice caz, problema spinoasa e cea a caminului, pentru ca deh, nu se putea sa mearga totul ca uns pentru mine. Stiu ca oricum e o problema in ceea ce priveste caminul pentru cei in primul an de facultate (ca mine), dar e ingrozitor de frustrant gandul ca s-ar putea sa te astepte o naveta "simpatica" in fiecare zi, sau o chirie uriasa de platit. Toti prietenii mei "freshmani la fac au gasit camin, sunt relaxati si toate cele, numai mie imi vine sa plang si la simpla idee de a merge scoala, care teoretic va incepe peste cateva ore. (bine ca la facultatea mea deschiderea se va face pe 5 <>).
Am inceput sa ascult indie, am auzit "Franz Ferdinand" la colega de camin a unei prietene si mi-au placut foarte mult. Si "les elefantes bizarres" sunt foarte tari ( de astia am citit in "peTocuri"). Am pus si un clip de pe youtube cu ei pe facebook, sunt chiar curioasa daca o sa imi puna Rob "like" si la asta (Rob e un englez simpatic prieten cu profa de engleza care vine in fiecare an in RO si care a participat si la proiectul de asta vara)
Acum vreo doua zile cand am fost sa imi iau repartizarea pentru camin, pe care nu am primit-o pentru ca venisem cu o zi mai devreme, am incercat sa vorbesc cu secretara, nu m-am inteles cu ea, m-a trimis la subsol unde erau niste studenti din ani mai mari (scary) care s-au uitat si ei la mine ca la o butelie explodata. Am sunat-o pe mama, mama care stia ca ar trebui sa imi dea aia repartitia pentru camin in ziua aia si, mai mult, ca trebuia sa ajung acolo pana in 10:30. Alta distractie de altfel, pentru ca ar fi trebuit sa merg singura de la spitalul Colentina pana pe strada Sf. Stefan, unde e sediul faultatii sa imi iau hartiuta. Noroc cu Dana ca e o tipa desteapta, si sigura pe ea, si care nu a avut incredere in mine sa ma lase sa merg de una singura prin Bucuresti, cu atatea mijloace de transport in comun absolut derutante. Asa ca m-a luat pe sus si m-a urcat intr-un taxi. Deci am ajuns in timp util, fara nici un rezultat, totusi...
A doua zi trebuia sa vin iar, dar nu m-am mai dus, s-a dus mama pentru mine. Aceeasi poveste demna de un roman de Kant, stati ca nu se poate, mergeti acolo, dati mail acolo dupa ora 4 (ca sa vad mai tarziu pe site ca mailul trebuia dat pana in ora 4). Crize pe mine (adica in interior, ca nu aveam cum sa ma manifest prea tare). Sunt ingrijorata rau, mai sunt cateva zile si incepe scoala iar eu nu am unde sa stau, nu am nici o certitudine, nimic. In concluzie? Se pare ca Bucurestiul nu e ca toposul meu imaginar. De fapt, cred ca am trait intr-un fel de basm, cu tot cu proful meu de mate care mi-a terorizat copilaria...
Am inceput sa fumez, imi place senzatia aia de ametala pe care mi-o da fumul atunci cand trag in piept. Stiu ca nu e bine, ca imi vor mirosi hainele, ca imi va imbatrani tenul si ca nu voi mai arata atat de "cute" (glumesc) cu tigara in mana, dar nu pot sa ma abtin. Mai ales acum, cand ma simt in halul asta din cauza caminului, ma relaxeaza, ma ajuta sa scap de tensiune. Si totusi, nu e bine de loc... eu eram impotriva fumatului...
Sunt obosita, dar tot nu-mi vine sa ma culc, nu-mi vine sa fac nimic, pierd efectiv timpul de pomana si nu e frumos, nu e bine, e de-a dreptul scandalos. Nu mi-am mai facut curat in camera de nu mai stiu cand si mi-ar placea ca atunci cand plec la fac sa las curat in camera la mine, ca sa gasesc curat, pentru ca nu imi place sa faca atlcineva curat in camera mea, prefer sa traiesc in haosul ala decat sa intre altcineva in lucrurile mele. Am inceput o carte acum mult timp, mai am foarte putin sa o termin si totusi mi-e lene sa pun mana pe ea si sa imi rup o ora din "timpul meu pretios" ca sa o termin. Imi da o stare foarte neplacuta faptul ca nu o pot termina, dar nu pot sa ma adun...
In fine, atat pentru azi, ma duc la culcare :)

Azi am vazut toata ziua la t.v despre certurile astora din Guvern (parinti realitatea addict). Deci, de ce pana mea au mai murit fraierii aia la revolutie daca astia se bat ca prostii pentru bani si putere si pentru tara asta nu fac nimic? Mi-e scarba... :(

Nou

Sa fii studenta, mica, sa te plimbi pe strazi, sa ai starea aia de "chanson francaise", sa zambesti unui copil mic pe strada si sa iti intoarca zambetul, sa admiri haosul, dragostea, oamenii...
Sa tolerezi, sa iubesti frunzele si florile de toamna, sa te plimbi de una singura prin Bucuresti la apus in timp ce astepti pe cineva...
Sa iti iei in primire prima camera de camin in care vei locui peste an, sa porti esarfe si cercei hand-made, sa te imbraci din cand in cand elegant si sa iti pui tocuri, pentru ca cineva anume sa iti spuna ca esti o "pitzipoanca" si sa te "superi"...
Sa poti tenesi verzi, sa te uiti la incaltamintea oamenilor cand mergi pe strada, sa mergi la cursuri si seminarii, nu la ore, sa privesti liceenii cu nostalgie, sa zambesti cat poti de mult...
Asta inseamna viata mea in momentul asta :)

Tocmai am venit de la Calarasi. Urasc Calarasiul, e urat, gri si deprimant, in totalitate. Am fost la Stirbey, am facut diseminarea intr-o clasa de adolescente cam plictisite (cam la fel de plictisite ca si mine cand eram eleva de liceu), am indrugat niste verzi si uscate si am vazut filmuletul proiectului. Proiect de care eram cam dezamagita, adica nu eram dezamagita de proiect in sine ci de contributia mea, dar am ramas cu gura cascata cand am vazut la cate chestii am luat parte si cat de bine a iesit pana la urma totul. Apoi la televiziunea locala "Calarasi 1 T.V.", absolut deprimant, o duduie care nu iesea "pe sticla" dar ne-au bagat-o pe gat pentru ca nu era altcineva disponibil. Deecor vechi si deprimant cu un vag miros de mucegai. Duuia se balbaie, trage vreo 10 "duble" pana sa reuseasca sa spuna corect numele proiectului si inca vreo 5 pana le nimereste pe ale noastre. Reusit de prezentat proiect, vorbit in cuvinte destepte, zambit si incercat sa stau cat mai dreapta, le-am bifat pe toate. Apoi program de voie, adica magazine. Uite de-aia sunt eu fericita acum:) Lasand la o parte ca m-am ratacit, ca mi-era cald de muream si mi-era somn de crapam, a fost superb (adica a fost superb ceea ce mi-am luat). Dupa ce m-am plimbat vreo ora in stanga si dreapta sa gasesc Bvd. Bucuresti (adica strada aia cu magazine pe care le-am luat la rand), am reusit sa ajung in sfarsit intr-un magazin cu haine superbe, de toamna bineinteles, dar mi-era atat de cald ca nici nu puteam sa ma uit la ele. Asa ca mi-am luat colega de cumparaturi sa ne mai plimbam in ideea de a studia piata (si de a se racori subsemnata). In afara de primul magazin in care am intrat, numai tampenii. Ne-am intors epuizate la primul, unde am investit cu incredere in niste botine de care m-am indragostit din prima si o vesta maro cu o maleta bej, superbe. Chestia asta m-a facut mai fericita decat toate cele trei tigari furate aseara de la mama plus vreo cateva shot-uri de tequila (ma refer la senzatie, sa nu va imaginati ca sunt vreo betiva sau ceva de genul, am si eu caderile mele...despre care scriu aici). Deci abia astept sa ma duc la Bucuresti sa mai cheltui niste bani pe haine; incep sa imi reintru "in mana", dupa o perioada foarte lunga in care nu am mai facut investitii de genul asta din motive de lipsa de bani. Me happy (si eleganta, nu in sensul pitzipongesc al cuvantului) :P!
Acum stau in pat, la mine in camera e o dezordine de nedescris, trebuie sa fac ordine si sa ii gasesc un loc definitiv lui Igor (pestisorul meu auriu primit de ziua mea intr-un bol, asa, ca in desene animate, adorabil) si ascult muzica. Ce poate fi mai frumos? AAAA, v-am spus ca sunt singura acasa? Deci va las :)

Sunt beata, fumata, ametita si fericita. Fara nici un motiv sunt fericita. M-am impact cu EL, tipul din postul cu vrabiile, sau radunicile, sunt fumata, de-abia nimeresc tastatura, i-am fumat doua tigari lu mama si mi-e frica ca nu am sa ma opresc. Maine o sa ma trezesc cu o durere groaznica de cap, si nu imi pasa, la dracu cu tot, maine imi umpar tigari, ma ascund dupa casa si fumez, ca la carte. Am invatat sa fumez, m-a ivatat EL, de fapt, eu doar am exersat in seara asta. O sa miros a tigari si a alcool, sun incoereta, beata si fumata. Am plans ca m-am impcat cu el. Acum nu mai imi pasa, nu mai imi pasa de nimic. Macar o sa fac sex, dragoste, spuneti-i cum vreti, o sa vad si eu cum e bine (pana acum a fost nashpa...haha) judecati-ma, i don't give a shit...pacat ca Dana stie de blogul asta, tampenia asta de blog, hibridul asta de blog care trebuia sa fie secret, dar am scis intr-o seara ceva frumos si am vrut sa citeasca si Dana (Dana e prietena mea, sau cel putin asa cred, oricum sunt beata, oricum nu conteaza, ma simt bine).
Doamnelor care ma cititi, de un an de zile va citesc, va iubes, va admir, sunt o ciudata care citeste bloguri de mamici si va iubes. Mi-am dorit sa fiu o Mara, o Ada o ceva, dar sunt aici o adolescenta tampita si ratata, intarziata, care incepe facultatea peste o saptamana. Am halat de baie, yeeeee!!!!
Va rog, nu ma judecati gresit, va iubesc, si stiu cum ii cheama pe copii vostrii, haha...Ar trebui sa dorm, maine ma trezesc de dimineata si as mai fuma o tigara. O aprind, trag din ea, fumul imi intra in plamani, ma racoreste, ma invaluie, il scot usor, in rotocoale( nici nu stiam ca sunt i stare sa scot rotocoale) sunt ametita, si total nemultumita de viata mea... Aberez.... Si mai trag un gat de sampanie, sampania mea, primita de ziua mea, deci am tot dreptul sa ma imbat cu sampania mea :)) Apropo, a fost ziua mea, deci sa-mi traiesc. Chiar sunt beata :))

Cine a spus ca tigarile fac bine cand esti cu minte in carci a avut mar dreptate. Am fumat prima tigara pe bune, in bucatarie, singura, dupa e am tras un gat zdravan de sampanie, direct din sticla. Ca aunci cand te impaci cu prietenul si tragi o portie buna de plans ca ai facut chestia asta. Acum gandesc limpede, nu mai trimit nici un mesaj si cred ca am sa mai fumez o tigara, e dementiala senzatia... Here's to love and stupid me! :PMi-am mai aprins o nenorocire, o da, devin adult, si da, sunt high! Si ador sa trag fumul in piept. Maine ma duc la Calarasi, or sa ma dea aia la tivi...mwahahaha :))